Ardeiul iute

Ardeiul iute

Ardeiul iute reprezinta fructul plantei din genul Capsicum, ce face parte din familia Solanaceae. Planta de ardei consta intr-un arbust mic, cu tulpina lemnoasa, putand sa creasca pana la inaltimea de 1 metru. Ardeii iuti pot fi recoltati in momentul in care acestia sunt verzi, sau atunci cand ajung la maturitate deplina.Faptul care indica maturitatea ardeiului iute, il reprezinta culoarea rosie a acestora. Dupa ce au fost recoltati, acestia sunt lasati sa se usuce la lumina soarelui, micsorandu-si astfel dimensiunile.

Ardeiul-iute

Gustul pe care ardeiul iute il da este unul aromat si puternic, acesta fiind dat de urmatorii compusi activi: alcaloizi, capsaicina, capsantina si capsorubina.

Ardeiul iute isi are originea in America, astfel, dupa schimbul columbian, multe soiuri de ardei s-au raspandit in intreaga lume, acesta fiind folosit atat in alimentatie cat si ca medicament. Ardeiul iute era adus in Asia de catre navigatorii portughezi, in timpul secolului al 16 – lea.

Cel mai mare producator, consumator si exportator de ardei iute este India. Exista diferite tipuri de ardei iute, care variaza in functie de dimensiune, culoare, forma, aroma sau „iuteala”. Aceste boabe carnoase prezinta mai multe seminte, in interiorul unui pachet puternic, care poate varia de la 1 cm. pana la aproape 6 cm. lungime. Ardeiul iute are, de obicei, culoarea verde sau rosie.

Ardeiul iute face parte din dieta omului din America, de cel putin 7500 ani I.H. Cele mai recente cercetari arata ca ardeiul iute a fost „domesticit” acum 6000 de ani, in Mexic, in regiunea care se extinde in sudul Puebla si nordul Oaxaca, si la sud-vest de Veracruz, si a fost una dintre primele culturi autogame cultivate in Mexic, Centrul si Sudul Amercii.Ardei-iute

Cristofor Columb a fost printre primii europeni care „a intalnit” (in Caraibe) ardeiul iute. Acesta l-a numit peppers (piper), datorita faptului ca are un gust la fel de picant ca si piperul negru sau piperul alb, un condiment foarte cunoscut in Europa pe acea vreme.

La introducerea ardeiului iute in Europa, acesta a fost cultivat ca si o „curiozitate” botanica in gradinile manastirilor spaniole si portugheze. Calugarii au experimentat potentialul culinar al ardeiului iute si au descoperit ca datorita gustului picant pe care acesta il are, poate reprezenta un substituent al piperului, care in acea perioada era destul de costisitor.

Dupa Cristofor Columb, ardeiul iute a fost cultivat in toata lumea. Diego Álvarez Chanca, un medic aflat alaturi de Columb in a doua calatorie a acestuia in vestul Indiei, in anul 1493, a adus primii ardei iuti in Spania si a avut deasemenea primul inscris despre efectele medicinale ale acestora, in anul 1494.

Exita cincii specii domestice de ardei iute, iar acestea sunt:

– Capsicum annuum, ce include mai multe soiuri comune, cum ar fi: ardeiul gras, cayenne, jalapeños, chiltepin etc;

– Capsicum frutescens, care include:  malagueta, tabasco, ardeii thailandezi, piri piri, Malawian Kambuzi etc;

Chinense capsicum, care include urmatoarele: ardeii Naga, habanero, Datil;

Capicum Pubescens: ardeii rocoto din America de Sud;

Baccatum capsicum: ardeii aji din America de Sud.

Iuteala data de ardeiul iute este masurata prin intermediul scarii Scoville, raportandu-se la unitati de caldura, in functie de concentratia ardeiului in capsaicina. Denumirea de scara „Scoville” vine de la numele creatorului acesteia, farmacistul american Wilbur Scoville. Metoda Scoville a fost conceputa in anul 1912, fiind cunoscuta precum testul organopleptic Scoville.

Conform metodei lui Scoville, o cantitate exacta de ardei uscat este dizolvata in alcool, fiind extrase astfel componentele capsinoide, iar apoi este diluata in apa cu zahar. Ardeiul iute cu cel mai mare rating pe scara Scoville depaseste 1 milion de unitati de caldura si include specii precum Naga Jolokia, Bhut Jolokia. Carolina Raper este in prezent ardeiul cu cel mai mare rating pe scara Scoville, din intreaga lume. Evaluarea medie a fost de 1.6 milioane de unitati de caldura, iar ratingul pentru cel mai iute ardei a fost de 2.2 milioane unitati de caldura.

Ardeiul iute contine o lista impresionanta de compusi chimici, care au rolul de a preveni bolile, avand proprietati ce intervin in protejarea sanatatii.

Ardeiul iute contine capsaicina, cea care ii da acestuia gustul puternic, intepator si picant. Studii de laborator, au demonstrat ca acest compus, capsaicina, are proprietati anti-bacteriene, anti-cancerigene, analgezice si anti-diabetice, intervenind deasemenea si in reducerea nivelului colesterolului.Ardei-iute-uscat-si-proaspat

Ardeiul proaspat, rosu sau verde, reprezinta si o sursa importanta de Vitamina C. Consumul regulat de alimente bogate in Vitamina C dezvolta rezistenta impotriva agentilor infectiosi, curata radicalii liberi etc.

Astfel, ardeiul iute detine un rol important in mentinerea sanatoasa a corpului. Acesta reprezinta un remediu pentru hipertensiunea arteriala, bolile cardiovasculare, degeraturi, osteoartrita, artrita reumatoida etc. Activitatea antioxidanta a ardeiului iute previne aparitia aterosclerozei, cancerului de colon, diabetului zaharat sau leziunilor nervilor.

Pastaile de ardei iute pot fi fi folosite atat uscate, pudra, cat si proaspete, intregi sau felii. Ardeiul iute este folosit in preparate precum: sosul arrabbiata, paprikash unguresc, nam phrik, sos de chilli, pizza, rulouri, dar si in preparate care contin peste, carne de pui, etc. Astfel, odata adaugat in mancare, ardeiul iute, stimuleaza stomacul si impiedica fermentarile.

 

Sumar articol
Ardeiul iute
Nume articol
Ardeiul iute
Descriere
Ardeiul iute. Gustul pe care ardeiul iute il ad este unul aromat si puternic, acesta fiind dat de urmatorii compusi activi: alcaloizi, capsaicina, capsantina si capsorubina.
Autor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.